POSTIMPRESIONISM (3)

VINCENT VAN GOGH

Vincent van Gogh: Cunoscut pentru culorile sale intense și penelul expresiv, Van Gogh a explorat teme precum viața și moartea, natura și spiritualitatea.

  „Portrait of a Woman with a Red Ribbon” a fost pictat de Vincent van Gogh în 1885, în perioada petrecută în Anvers.  Opera de artă înfățișează o femeie de profil, împodobită cu o panglică roșie izbitoare în păr.  Această piesă reflectă explorarea portretului de către Van Gogh și interesul său pentru a surprinde caracterul și esența subiecților săi.  Utilizarea pensulelor îndrăznețe și a culorilor contrastante evidențiază influența postimpresionismului în opera sa. 
Pictura face parte dintr-o colecție privată și nu este expusă în public.

„Pine Trees with Setting Sun„este un prim exemplu de postimpresionism  și una dintre cele mai celebre lucrări ale lui Van Gogh, o dovadă a viziunii sale artistice unice și a influenței sale de durată asupra lumii arte.Compoziția picturii este izbitoare prin dinamism.  Pinii falnici, redați cu pensule groase și învolburate, domină primul plan, siluetele lor întunecate con puternic cu cerul roșu vibrant   Soarele la apus, abia vizibil în spatele copacilor, aruncă o strălucire caldă asupra scenei, creând un sentiment atât de seninătate, cât și de dramă.Pictura   este o reflectare a propriei lumi interioare a lui Van Gogh, a luptelor sale cu bolile mintale și a conexiunii sale profunde cu natura.Cerul roșu vibrant, un motiv recurent în opera lui Van Gogh, reprezintă frumusețea și intensitatea vieții, chiar și în momentele ei trecătoare.

Fishing in Spring,Pont de Clichy (Asnières).Decorul acestei lucrări este râul Sena la Podul Clichy de lângă Asnières, o suburbie la nord de Paris, unde Vincent van Gogh a pictat de mai multe ori împreună cu prietenul și colegul său pictorul Paul Signac.

Această pictură în ulei, executată în timpul petrecut la Paris, surprinde esența unei zile pline de primăvară de-a lungul râului Sena, prezentând stilul unic al lui Van Gogh și viziunea sa artistică în evoluție.
Podul, o caracteristică proeminentă în compoziție, servește ca o ancoră vizuală, conectând primul plan cu peisajul urban îndepărtat.  Nuanțele vibrante de verde și albastru domină pânza, reflectând verdeața luxuriantă a primăverii și apele strălucitoare ale Senei.  Pensulele caracteristice ale lui Van Gogh, vizibile pe tot parcursul picturii, adaugă un sentiment de mișcare și energie scenei.Stilul unic al lui van Gogh, caracterizat prin pensulele sale expresive și alegerile îndrăznețe de culoare, îl diferențiază de contemporanii săi impresioniști.

The Drinkers esteo lucrare târzie, pictată cu doar câteva luni înainte de moartea tragică a artistului, prezintă stilul expresiv al lui van Gogh și empatia sa profundă pentru condiția umană.Liniile învolburate de culoare, deosebit de vizibile în reprezentarea hainelor bărbaților și umbrele aruncate de lampă, creează un sentiment de profunzime și dinamism.  Utilizarea tonurilor calde, pământești evocă un sentiment de intimitate și familiaritate, atragând privitorul în inima tavernei.Pictura reflectă, de asemenea, propriile lupte ale lui van Gogh cu bolile mintale și empatia lui profundă pentru cei care au fost marginalizați sau neînțeleși.

Enclosed field with rising sun,a fost pictat în timpul petrecut în azilul din Saint-Rémy-de-Provence, acest ulei pe pânză exemplifică capacitatea unică a lui van Gogh de a-și traduce experiențele emoționale într-un limbaj vizual vibrant.Este o meditație asupra puterii transformatoare a luminii și a capacității sale de a inspira speranță și reînnoire.  Soarele răsărit, simbol al noilor începuturi, sugerează un sentiment de optimism și o credință în posibilitatea unui viitor mai luminos.Pictura reflectă, de asemenea, propriile lupte ale lui van Gogh cu bolile mintale și căutarea lui pentru sens și scop.  Întinderea vastă a câmpului și silueta solitară a corbiei din depărtare sugerează un sentiment de izolare și introspecție, dar lumina strălucitoare a soarelui răsare oferă o licărire de speranță și o reamintire a frumuseții și rezistenței vieții.

Eglise de Auvers 1890.Această pictură în ulei, creată cu doar două luni înainte de moartea sa, înfățișează Biserica Notre-Dame-de-l’Assomption din Auvers-sur-Oise,Este o meditație asupra credinței, spiritualității și condiției umane.  Prezența impunătoare a bisericii sugerează un sentiment de permanență și stabilitate în fața incertitudinilor vieții.  Pensiile învolburate și culorile vibrante sugerează, totuși, un sentiment de frământare și luptă interioară, reflectând starea emoțională a lui Van Gogh la acea vreme.Mărturie a creșterii artistice a lui van Gogh și a capacității sale unice de a surprinde esența unui loc.  Biserica, cu turnul său falnic și detalii complicate, este redată cu un nivel de detaliu și precizie care este rar în opera lui van Gogh.  Peisajul din jur, cu dealurile sale ondulate și lanurile de grâu, este pictat cu un sentiment de profunzime și perspectivă care este atât realist, cât și expresiv.

Vedere Arles cu Irisuri.Acest tablou prezintă o vedere a câmpurilor din jurul Arles și este printre cele mai pașnice lucrări create de pictorul olandez în orașul provensal cu origini romane.

 Compoziția și culoarea din acest tablou sunt deosebit de interesante.  Linia orizontului este așezată foarte sus, cu o mare parte din pânză umplută de câmpurile ale căror linii merg în diagonală de la dreapta la stânga, dispărând dincolo de cadru.

 În ceea ce privește culoarea, observăm contraste complementare: irisii violet sunt așezați pe galbenul florilor sălbatice, iar verdele frunzișului copacului contrastează cu acoperișurile roșii ale Arlesului.

 Un alt aspect fascinant este utilizarea de către Van Gogh a liniilor de contur pentru irisii din prim plan și mai sus pentru a defini trunchiurile de copaci, casele și turlele.  Câmpurile, în contrast, sunt pictate cu o tehnică puntilistă, pe care Van Gogh a fost introdus la Paris.  Cerul este pictat cu linii mai largi, mai groase, mai expresive.

 Aici, Van Gogh se îndreaptă către deplina maturitate a artei sale – o pură încântare pentru ochii noștri.

Poppy Field, Auvers-sur-Oise .Este o meditație asupra vieții, morții și natura ciclică a existenței. Culoarea roșie vibrantă ale macilor evocă un sentiment de pasiune și energie, în timp ce întinderea vastă a câmpului sugerează un sentiment de eternitate și continuitate a vieții.  Satul îndepărtat, însă, ne amintește de impermanența existenței umane și de inevitabilitatea morții.Culorile vibrante și pensulele expresive sugerează o legătură profundă cu natura, în timp ce vastitatea câmpului și a satului îndepărtat simbolizează căutarea lui pentru pace și liniște.

Still Life with Mackerels, Lemons and Tomatoes. Pictat în timpul petrecut la Paris, acest ulei pe pânză demonstrează capacitatea unică a lui Van Gogh de a traduce obiectele de zi cu zi într-un limbaj vizual vibrant și expresiv.Pensulele semnături ale lui Van Gogh sunt evidente pe tot parcursul picturii, creând un sentiment de mișcare și energie.Folosirea de albastru și verde rece pentru macrou contrastează cu galbenul și roșul cald de la lămâi și roșii, creând un echilibru armonios de culori.Este o meditație asupra formei, culorii și a interacțiunii dintre lumini și umbre.

„Dormitorul” (1889), o portretizare rafinată a locuințelor sale din Casa Galbenă din Arles.  Această piesă nu numai că oferă o privire în spațiul personal al lui Van Gogh, dar transmite și intensitatea emoțională și simplitatea pe care le-a căutat în timpul petrecut în sudul Franței.
„Dormitorul” se remarcă prin culorile sale vibrante și contururile emfatice – semne distinctive ale stilului postimpresionist al lui van Gogh.  Pictura folosește o perspectivă care face ca camera să pară încadrată, dar primitoare, cu mobilier delimitat clar pe zonele plate de culoare.  Folosirea strălucitoare a albastrului și verdelui contrastează cu podeaua galbenă și cuvertura roșie, creând un interior viu, dar armonios.
Această lucrare se caracterizează prin expresia sa îndrăzneață, vizuală, în care onestitatea emoțională transcende realismul fizic.  Tehnica lui Van Gogh de a aplica straturi groase de vopsea (impasto) și tușurile sale dinamice, învolburate, aduc un sentiment de neliniște și emoție tumultuoasă, semnificând starea lui interioară în acel moment.
Van Gogh a trăit o viață marcată de suferință mentală și neînțelegeri în societate.  „Dormitorul”, pictat într-o perioadă de instabilitate psihică acută, întruchipează dorul de pace.  Stilul său, deși acum este sărbătorit, a fost adesea criticat în timpul vieții sale pentru tehnicile sale neconvenționale și utilizarea culorii.

Pictura emblematică „Floarea soarelui” a lui Vincent van Gogh, creată în 1888, este o dovadă a stilului vibrant și a moștenirii de durată a artistului.  Cu toate acestea, soarta acestei capodopere este învăluită în evenimentele tragice ale celui de-al Doilea Război Mondial.
Pictura a făcut parte din colecția Muzeului Van Gogh din Amsterdam, un oraș care a suferit distrugeri semnificative în timpul războiului.  În 1940, Germania nazistă a invadat Țările de Jos, iar muzeul, împreună cu nenumărate alte instituții culturale, a fost nevoit să se închidă.  Se crede că „floarea-soarelui” s-au numărat printre operele de artă care au fost evacuate din muzeu pentru păstrare.
Din păcate, locația exactă a picturii în timpul războiului rămâne necunoscută.  Unii cred că a fost mutat într-o locație secretă din Țările de Jos, în timp ce alții speculează că a fost transportat în Germania.
„Floarea-soarelui” au reapărut după război, dar nu era pictura originală.  Era o replică, creată chiar de artist, pe care acesta o dăruise fratelui său Theo.  Această replică este acum găzduită la National Gallery din Londra.
Soarta originalului „Floarea-soarelui” rămâne un mister, pierdut în ravagiile războiului.  Este o amintire emoționantă a impactului devastator al conflictului asupra moștenirii culturale și a puterii durabile a artei.
În ciuda pierderii, moștenirea „Floarea-soarelui” a lui Van Gogh trăiește prin replica și nenumăratele reproduceri care au fost create de-a lungul anilor.  Pictura continuă să inspire uimire și admirație, o dovadă a puterii durabile a artei de a transcende timpul și tragedia.