Adevăruri surprinzătoare dincolo de sculpturile textile monumentale ale Jacquelinei Surdell

Mai Mult Decât Ațe: 5 Adevăruri Surprinzătoare Dincolo de Sculpturile Textile Monumentale ale Jacquelinei Surdell

Introducere

Imaginați-vă o sculptură textilă de dimensiunea unui perete: o topografie densă de frânghii industriale răsucite, o cascadă de noduri complexe și texturi care par să pulseze cu o energie proprie. Privind o astfel de operă, ne putem întreba: ce forțe—fizice, istorice, personale—modelează o formă de artă atât de viscerală și unică?

Arta Jacquelinei Surdell este un spațiu al contradicțiilor fertile și al istoriilor personale profund înrădăcinate. La prima vedere, monumentalitatea lucrărilor sale poate copleși, însă dincolo de scara impresionantă se ascunde o rețea complexă de influențe, de la oțelăriile din Chicago la pictura peisagistică, de la disciplina atletică la deconstrucția miturilor naționale. Vă invităm să descoperiți cinci aspecte neașteptate care definesc practica artistică a acestei artiste remarcabile.

1. Oțel și Peisaje: Arta ei s-a născut dintr-o ciocnire a istoriilor de familie.

Dualitatea fundamentală din trecutul familiei lui Surdell reprezintă piatra de temelie a viziunii sale artistice. Pe de o parte, bunicul ei polonez a lucrat în oțelăriile din Hegewisch, un cartier industrial din sudul orașului Chicago. Pe de altă parte, bunica ei olandeză a fost o pictoriță peisagistă, dedicată surprinderii frumuseții naturii. Această moștenire a plasat-o pe artistă, încă de la o vârstă fragedă, la intersecția a două lumi aparent ireconciliabile.

Această dihotomie între munca manuală, industrială și creația artistică conceptuală a modelat-o profund. După cum relevă sursele, „ascultarea poveștilor despre oțelării – funcționarea furnalelor masive, gropile haotice de topire și rănile ulterioare – a fost completată de amintiri despre zbenguiala în câmpurile de flori sălbatice în timp ce bunica ei picta”. În viziunea sa timpurie, concepte precum industria și meșteșugul, corpul și munca, au început să fuzioneze.

Aceste amintiri familiale apropiate formează ceea ce sursele descriu drept „terenul complex” al operei sale. Arta sa devine un sanctuar unde forța industrială și delicatețea gestului artistic nu se mai exclud reciproc, ci coexistă într-un dialog continuu între creație, corp și spirit.

2. Mai mult Atletă decât Țesătoare: Corpul ei este principala unealtă.

Înainte de a deveni artistă, Jacqueline Surdell a fost o atletă de performanță, jucând volei din copilărie până la nivel universitar. Această experiență i-a imprimat o disciplină pe care a transpus-o direct în practica sa de studio, pe care o abordează cu o „hotărâre disciplinată, făurită în domeniul intens și repetitiv al sporturilor de performanță”.

Procesul ei de creație este unul de o intensitate fizică remarcabilă. Pe războaie de țesut supradimensionate, construite manual, ea manipulează kilograme de frânghie industrială. Această alegere materială nu este întâmplătoare; după cum explică artista, anii de antrenament au dus la „lucrul cu materiale precum frânghia, pe care eram familiarizat să o mânuiesc datorită omniprezenței sale ca material pentru plasa de volei.”

Construirea sculpturilor sale murale necesită acțiune a întregului corp, corpul devenind o suveică țesută, iar mâna o tușă de pensulă.

Acest efort fizic monumental transformă radical percepția tradițională asupra meșteșugului textil. În mâinile lui Surdell, țesutul nu mai este o activitate delicată, sedentară, ci un act de forță, rezistență și performanță atletică, ce ancorează fiecare lucrare într-o realitate corporală incontestabilă.

3. Pânza ei Neașteptată? Perdele de Duș.

Unul dintre cele mai surprinzătoare secrete ale materialității operei lui Surdell este încorporarea unui obiect banal: perdeaua de duș. Artista folosește perdele din poliester pe care imprimă imagini ale unor picturi istorice emblematice, de la peisajele idealizate ale Școlii de Artă Hudson River până la scene biblice dramatice, precum „Judecata de Apoi” a lui Giotto.

Acest gest este un act de deconstrucție critică. După imprimare, Surdell rupe, taie în fâșii și țese aceste imagini fragmentate direct în tapiseriile sale masive. Prin acest proces, ea destramă la propriu idealismul și excepționalismul american încorporate în picturile Școlii Hudson River sau dogmele religioase clasice. Lucrarea „Suddenly She Was Hell-Bent and Ravenous”, un remix de 4,2 metri înălțime al frescei lui Giotto, este un exemplu elocvent. Prin împletirea acestor fragmente, un critic de la The New York Times a observat că se pot citi „tot felul de gânduri despre muncă, persistența și perisabilitatea culturii vizuale și sistemele sociale și financiare de dominație.”

4. O Conversație cu Istoria și Fantomele Personale.

Arta lui Surdell este profund informată de o legătură personală și „cosmică” pe care o are cu stră-unchiul ei, Paul. Detaliile acestei conexiuni sunt remarcabile: amândoi s-au născut pe 25 ianuarie. Destinul său a fost însă tragic; a murit în timpul infamei Bătălii de la Ardeni, în 1945.

Această moștenire a devenit sursa centrală pentru expoziția sa „Conversia”, unde pădurea este prezentată nu ca un fundal, ci ca un „relicariu contemporan”. Aici devin vizibile „firele invizibile care leagă generațiile – prin sânge, mit, traume și reziliență”. Pentru a materializa această conexiune, artista țese în lucrările sale fotografii de arhivă din timpul bătăliei, pe care le juxtapune cu imagini augmentate ale pădurii contemporane din Ardennes, creând o punte viscerală între trecut și prezent, între istoria colectivă și pierderea personală.

5. Pictează cu Frânghie, Anulând Granița dintre Pictură și Sculptură.

„Sunt o artistă interdisciplinară axată pe fibre”, declară Surdell. „În principal, folosesc frânghii și alte materiale textile industriale pentru a reconsidera istoriile și tehnicile de pictură prin prisma meșteșugurilor și culturii materiale.” Acest paradox—o abordare picturală prin intermediul fibrei—este central în practica sa. Ea nu doar țese, ci construiește topografii sculpturale, manipulând mediul prin „reducând materialul pentru a deschide structura și drapându-l pentru a crea volum și textură”.

Lucrările sale creează în mod activ o punte peste diviziunea istorică dintre pictură și sculptură. Prin compozițiile sale, „cârceii umflați și texturile frânghiei legate neagă iluziile planului picturii pictate clasic.” Ele refuză să fie obiecte plate, statice, și se extind în spațiul privitorului cu o prezență fizică copleșitoare, reimaginând pânza țesută ca un spațiu dinamic, al „ondulației și creșterii”.

Prin acest proces inovator, arta ei pune în discuție și alte dihotomii tradiționale: cea dintre rigid și prăbușit, dintre tehnicile de construcție codificate cultural ca fiind masculine (industriale) și cele feminine (textile), creând spații ontologice hibride și puternice.

Concluzie

Arta Jacquelinei Surdell este, în esență, un punct de convergență al unor forțe aparent opuse. Forța fizică brutală se împletește cu finețea meșteșugului, istoria personală se oglindește în cea colectivă, iar materialele industriale reci sunt transformate în gesturi artistice pline de emoție și profunzime. Lucrările sale nu sunt simple obiecte, ci arhive texturate ale efortului, memoriei și contradicției. Privind la aceste straturi de istorie și efort, ne putem întreba: ce narațiuni neașteptate sunt țesute în țesătura propriilor noastre vieți?

Sursă: Artsy https://share.google/fesZDlp8mqF5OEPHD

CV- ul Jacquelinei Surdell

Suddenly She Was Hell-Bent and Ravenous” (Deodată, ea era înfometată și lacomă), de Jacqueline Surdell, este un remix de 4,2 metri înălțime al picturii „Judecata de Apoi” de Giotto, realizat cu motive nautice și perdele de duș rupte. Perdelele de duș, pe care Surdell le-a obținut online, erau imprimate cu pictura lui Giotto, iar între ele și noduri, se puteau citi în lucrare tot felul de gânduri despre muncă, persistența și perisabilitatea culturii vizuale și sistemele sociale și financiare de dominație. Ceea ce mi-a atras cu adevărat atenția, însă, a fost exuberanța explozivă și foarte binevenită a lucrării. HEINRICH

Dincolo de ei, răsăritul soarelui deasupra orașului transforma lumea în lumină și umbră purpurie , 2024
Jacqueline Surdell | Lucrări de fundație
Cordon de nailon, oțel, material textil din poliester imprimat
Jacqueline Surdell
Deodată, era înfuriată și flămândă (după Giotto) , 2024
cablu de nailon, oțel

Expoziții solo
2025
Jacqueline Surdell | Conversia: Inele, Ruptură și Arhiva Pădurii , SECRIST | BEACH
2024
Fericire!, Galeria Common
2023
Salonul prezintă principalele momente: Jacqueline Surdell , Louis Buhl & Co.
Jacqueline Surdell @ EASTEAST_ 2023 , Galeria Common
Expoziții de grup
2025
Vila Spazio Nobile: Țesătura luminii , Spazio Nobile
2024
Spazio Nobile Acasă, Spectacol de iarnă cu Laura Laine, Golden Hive , Spazio Nobile
Prolog | Expoziție de grup , Galeria Sonder
Spazio Nobile la PAD Londra 2024 , Spazio Nobile
Spazio Nobile la Collectible Brussels , Spazio Nobile
Spazio Nobile Acasă – Ochiul Dragonului, Expoziția de grup de Anul Nou Lunar , Spazio Nobile
2023
Salon Art + Design, New York, Pleiade, Expoziție de grup , Spazio Nobile
Sezonul XXV – Emisiune de grup, Interlude , Spazio Nobile
2022
PAD Londra 2022, Expoziție de grup, The Painterly , Spazio Nobile
Asimetrie: Robert Moreland și Jacqueline Surdell , Library Street

Collective

Standuri de la târg
2025
SECRIST | BEACH la EXPO CHICAGO 2025 , SECRIST | BEACH
2024
Galeria Mindy Solomon la Design Miami 2024 , Galeria Mindy Solomon
Colectivul Library Street la EXPO CHICAGO 2024 , Colectivul Library Street
2023
Colectiv Library Street la Untitled Art, Miami Beach 2023 , Colectiv Library Street

Jacqueline Surdell | Conversia: Inele, Ruptură și Arhiva Pădurii
19 septembrie – 15 noiembrie 2025
Prezentat de  SECRIST | BEACH
1801 W. Hubbard Avenue, Chicago, IL, 60622, SUA

Declaraţie

Conversia prezintă o abordare triplă a dimensiunilor transformatoare și mistice ale pădurilor, estetica și sublimitatea iconografiei religioase și narațiunile personale despre memorie și pierdere.
Comunicat de presă
„Conversia: Inele, Ruptură și Arhiva Pădurii” este o odă profund personală dedicată naturii mistice, viscerale și iluzorii a pădurilor. Urmărind amprentele psihice și fizice ale istoriei, memoriei și mitului în acest mediu, pădurea este prezentată nu ca un fundal, ci ca un relicariu contemporan. Influențate de arhetipurile jungiene, povestirile feministe și istoriile mediului, peisajele sale sugerează firele invizibile care leagă generațiile – prin sânge, mit, traume și reziliență. În acest spațiu, memoria nu este fixă; ea se mută, se adâncește și se extinde.

Jacqueline Surdell abordează pădurea atât ca martor, cât și ca participant la istoria umană. Materialele industriale – frânghii, plase și ochiuri de plasă – sunt răsucite și suspendate în configurații dense, întinse, care evocă răni, altare, ecosisteme și topografii. Tehnicile inspirate de brățările prieteniei infuzează lucrările cu intimitate și grijă, transformând uneltele utilitare de muncă și supraviețuire în gesturi de conexiune și devotament.

De-a lungul țesăturilor lui Surdell sunt prezente imagini relevante din punct de vedere istoric, imprimate pe foi de material textil, tăiate în fâșii și țesute în operele de artă.
Aici sunt incluse imagini cu picturi din Grădina Edenului de Jan Brueghel cel Bătrân (1610-1612) și Thomas Cole (1828), care subliniază trecerea timpului și impermanența paradisului. Interpretări ale Convertirii lui Saul (transformarea biblică a lui Saul în Pavel) de Guido Reni, Jérôme Cartellier și Luca Giordano – care fac aluzie la sublimul și răsturnarea spirituală.
Fotografii de arhivă din Bătălia de la Ardennes, juxtapuse cu imagini augmentate ale pădurii contemporane din Ardennes, servesc drept referințe istorice și de mediu. Acest proces de deconstrucție și reconstrucție aduce o abordare interdisciplinară care împletește narațiuni biblice, scene pastorale, peisaje naturale și forme arhitecturale, rezultând o experiență profund personală și multifațetată.

Inspirându-se din imagini religioase, peisaje pastorale și studii forestiere, Surdell reimaginează pădurea nu ca pe o metaforă rezolvată, ci ca pe un loc al transformării și transcendenței. Aceste opere de artă reprezintă un moment complex, reprezentând atât exilul, cât și viziunea, unde sacrul și bântuitul coexistă. Ele oferă spațiu pentru contradicții – durere și bucurie, violență și tandrețe, joc și supraviețuire – toate în flux.

În tandem cu componentele spirituale ale textilelor lui Surdell, există momente formative legate de temporal. Acestea sunt aspecte din cadrul operei de artă care se ocupă de timp, de o viață pământească și de explorarea abordărilor seculare pentru a înțelege modul în care copacii pot reprezenta aceste componente în moduri care scot la iveală realități comune. Întrucât un copac își păstrează propriile secrete în fiecare inel al trunchiului, indiferența cu care crește marchează ritmul constant al timpului și al vieții. Pădurea păstrează și înregistrează acest timp colectiv, fără judecată, sfidând suișurile și decăderile luptei umanității cu empatia și realizările.

La baza elementelor spirituale și terestre ale operei de artă expuse se află rezonanța încărcată a unei singure date: 25 ianuarie. Această zi marchează nașterea artistului și momentul necunoscut al morții stră-unchiului lui Surdell, Paul, în pădurile devastate de război din Europa, în timpul infamei Bătălii de la Ardenni, în 1945, aproape de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Această conexiune personală și moștenită explorează impactul psihologic și de mediu durabil al războiului prin prisma peisajului – în special a pădurii ca loc simbolic al memoriei și mitologiei.

Jacqueline Surdell
Imperiul meu Roman , 2025
SECRIST | PLAJĂ

Penitența frunzelor