Când ne gândim la Gustav Klimt, imaginea care ne vine în minte este cea a Vienei efervescente de la 1900. Îl asociem cu opulența „Fazei de Aur”, cu frunzele de aur și modelele decorative hipnotice, cu portretele senzuale ale doamnelor din înalta societate și, desigur, cu iconicul tablou „Sărutul”. Îl vedem ca pe un simbol al mișcării Art Nouveau (Jugendstil), un geniu vizionar al cărui atelier a produs aproape patru mii de schițe de nuduri și care, mai târziu, a revoluționat pictura de peisaj cu vederile sale în format pătrat de la Attersee.
Dar dacă v-am spune că o parte esențială a operei sale, creată cu mult înainte de a deveni faimos, nu se găsește la Viena, ci într-un loc cu totul neașteptat? La sute de kilometri distanță, în inima munților Carpați, Castelul Peleș din România păstrează un capitol ascuns și fundamental din cariera sa de început.
Acest articol explorează cinci dintre cele mai surprinzătoare aspecte ale tânărului Gustav Klimt, dezvăluite de importanta comandă regală pe care a onorat-o aici. Pregătiți-vă să descoperiți un artist complet diferit de cel pe care credeați că-l cunoașteți.
1. Cel mai important tezaur al operelor sale de tinerețe nu este la Viena, ci în România
Afirmația poate părea îndrăzneață, dar este un fapt confirmat de specialiști: Castelul Peleș este singurul depozitar din România al lucrărilor lui Gustav Klimt din perioada sa timpurie, realizate în cadrul atelierului Künstler-Compagnie între anii 1883 și 1886. Aceste creații sunt o verigă esențială, completând imaginea de ansamblu a carierei sale prin oferirea unei perspective unice asupra compozițiilor de tinerețe, care sunt adesea trecute cu vederea.
Importanța acestei colecții este excepțională, nu doar pentru România, ci pentru înțelegerea globală a operei lui Gustav Klimt.
Notă
Antonela CORBAN s-a născut la 3 noiembrie 1970, în Iași.
Licență în filosofie la Facultatea de Filosofie (1995) și Studii aprofundate „Paradigme ale filosofiei moderne europene”, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași (2000); DEA Imaginaire, Université de Bourgogne, Dijon (2002); Doctor în filosofie la Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice, Universitatea „Al. I. Cuza” (Magna Cum Laude) și la Université de Bourgogne, Dijon (Très Honorable) cu teza „Nietzsche et Klimt. La métaphysique en question” (2009).
Cercetător post-doctoral la Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași; Cercetător invitat la Université de Bourgogne, Centre Gaston Bachelard/ Georges Chevrier, Dijon, Franța (2012); la Chaire UNESCO Culture et tradition du vin, Dijon (2012); la Reseau Art Nouveau Network, Bruxelles (2012). Profesor asociat la Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice, Universitatea „Al. I. Cuza” (2010-2016).
Volume publicate: Filosofia tânărului Nietzsche şi alegoriile lui Klimt, Editura Fundaţiei Academice Axis, 2014; Gustav Klimt. Picturile pentru Universitatea vieneză (O viziune pesimistă asupra condiţiei umane), Editura Fundaţiei Academice Axis, 2014. Articole publicate în reviste din țară și străinătate(filosofie, artă, estetică, imaginar, artă creștină).
Colecția de aici „este cea mai reușită dintre toate realizările celor trei artiști din aceeași perioadă, având numărul cel mai mare de lucrări, cu o tematică, iconografie și stil de realizare unitare. Și, în egală măsură, deoarece ea vine să completeze imaginea de ansamblu a operei klimtiene, prin alăturarea unor compoziții plastice de tinerețe, existente pe teritoriul țării noastre, celor de maturitate, care sunt atât de bine cunoscute și de apreciate și care au ajuns nu numai în spațiile culturale europene, ci și în colecții muzeale din America sau din Japonia”.
Deși mai puțin cunoscute publicului larg, aceste lucrări timpurii, care demonstrează măiestria sa încă de la început, înfrumusețează și alte edificii de marcă din Austria, Cehia și Croația.
2. Geniul solitar a fost, de fapt, parte dintr-un trio de afaceri
Imaginea boemă a artistului singuratic, absorbit de creație în atelierul său, se destramă atunci când privim la începuturile lui Klimt. În 1879, el a fondat, împreună cu fratele său, Ernst Klimt, și prietenul lor, Franz Matsch, un atelier de pictură numit „Künstler-Compagnie” (Compania Artiștilor).
Aceasta era, în esență, o afacere: un atelier comercial care satisfăcea comenzi de decorație pentru edificii private și publice, atât pe cuprinsul Imperiului Austro-Ungar, cât și în afara granițelor acestuia. Munca era colaborativă, proiectele fiind elaborate în comun și supuse aprobării comanditarilor. Această imagine a artistului-antreprenor, pragmatic și orientat spre client, contrastează puternic cu percepția de mai târziu a lui Klimt ca un personaj controversat și un vizionar solitar. Succesul de la Peleș le-a consolidat reputația, propulsându-i spre comenzi și mai prestigioase în Viena, precum decorațiile pentru Hermesvilla (proprietatea împărătesei Elisabeta) și pentru edificii monumentale de pe Ringstrasse, inclusiv Burgtheater și Kunsthistorisches Museum.
3. Prima sa mare comandă a venit de la un rege, pe când era un artist „relativ necunoscut”
În 1883, anul inaugurării Castelului Peleș, un moment crucial a marcat cariera tinerilor artiști vienezi. Deși nu erau complet necunoscuți – executaseră deja lucrări pentru marele șantier vienez Ringstrasse, în colaborare cu foștii lor profesori – ei nu primiseră încă o comandă de o asemenea anvergură pe cont propriu. Regele Carol I al României le-a oferit celor trei confrați, pe atunci „relativ puțin cunoscuți”, prima lor mare comandă independentă. A primi o astfel de însărcinare direct de la un cap încoronat a reprezentat o „onoare deosebită” și un pas decisiv în cariera lor.
Contractul pentru reședința regală de la Sinaia a fost complex și s-a materializat, pe parcursul a trei ani, în trei programe tematice distincte:
* Galeria de strămoși: Portrete ale înaintașilor Regelui Carol I din Casa de Hohenzollern.
* Copii după mari maeștri: Reproduceri ale unor opere celebre, menite să decoreze interioarele castelului.
* Decorația sălii de teatru: Picturi originale pentru plafon și frize.
4. Arta sa nu era despre senzualitate, ci despre propagandă dinastică
Dintre cele trei programe tematice, cel mai important a fost, fără îndoială, „Galeria de strămoși”. Însă scopul său nu era pur decorativ, ci profund politico-simbolic. Lucrările comandate de Regele Carol I erau un sofisticat instrument de propagandă dinastică, un veritabil „transplant al rădăcinilor strămoșești pe pământul patriei de adopție”. Această abordare artistică, axată pe glorificarea istoriei și a tradiției, este definitorie pentru curentul artistic istorist, dominant în epocă.
Galeria îndeplinea obiective strategice clare:
* Atesta vechimea familiei de Hohenzollern, o genealogie impresionantă, cea mai veche dată menționată pe un portret fiind anul 988.
* Invoca trecutul glorios și tradiția militară și politică neîntreruptă a Casei de Hohenzollern, din care descindeau regii Prusiei și împărații Germaniei.
Această tematică istoricistă este la polul opus față de operele de maturitate ale lui Klimt. Artistul care avea să șocheze Viena cu senzualitatea sa debordantă picta la Peleș portrete sobre, menite să legitimeze și să glorifice o dinastie.
5. Unul dintre strămoșii regali are chipul prietenului său
Pentru a realiza portretele strămoșilor regali, artiștii au avut nevoie de o sursă de documentare precisă. Aceasta le-a fost furnizată chiar de către Regele Carol I: un album cu gravuri din secolul al XVI-lea, care conținea reprezentări ale personajelor istorice. Însă, într-unul dintre tablouri, tinerii artiști și-au permis o mică libertate creativă.
Detaliul surprinzător se regăsește în portretul Contelui Friedrich I de Zollern. Privind cu atenție, în trăsăturile nobilului medieval putem recunoaște chipul expresiv al lui Franz Matsch, prietenul și colegul de atelier al lui Gustav Klimt. Acest detaliu personal, o glumă subtilă strecurată într-o comandă regală sobră, oferă o notă umană și o perspectivă intimă asupra modului de lucru al tinerilor artiști vienezi în cadrul acestui proiect monumental.
Concluzie
Lucrările de la Castelul Peleș ne dezvăluie un Gustav Klimt pe care puțini îl cunosc: un artist la început de drum, un colaborator într-un atelier comercial și un pictor care excela în stilul istoricist, dedicat rigorilor unei comenzi regale. Această etapă timpurie, adesea umbrită de faima perioadei sale de aur, este esențială pentru a înțelege evoluția sa completă. Opera sa reflectă într-un mod unic parcursul artei europene, de la curentul istoricist la începuturile abstracționismului.
Această colecție nu este doar un tezaur ascuns, ci o piesă fundamentală în puzzle-ul carierei sale. Știind acum acest capitol ascuns, cum ni se schimbă percepția asupra artistului care avea să picteze, două decenii mai târziu, iconicul „Sărutul”?
ISTORIA ARTEI 