Epoca de Aur Olandez: Artiști și Opere Remarcabile

Este o perioadă din istoria olandei care se întinde aproximativ de-a lungul secolului al XVII-lea,  în timpul și după ultima parte a Războiului de Optzeci de Ani (1568–1648) pentru independența Olandei.u

Despre dezvoltarea acestui curent artistic citește și pe Arta Story

Johannes Vermmer (1632 – 15 December 1675) 

Johannes Vermeer a fost un pictor olandez specializat în scene  interioară  ale vieții clasei de mijloc . Este considerat unul dintre cei mai mari pictori ai Epocii de Aur olandeze . În timpul vieții, a fost un pictor de gen de provincie de succes moderat , recunoscut în Delft și Haga . A produs relativ puține picturi, câștigându-și existența în primul rând ca negustor de artă

Frans Hals cel Bătrân(1582 – 26 august 1666) 

Hals este cel mai bine cunoscut pentru portretele sale, în principal ale cetățenilor bogați, precum Pieter van den Broecke și Isaac Massa , pe care i-a pictat de trei ori. De asemenea, a pictat portrete mari de grup pentru gărzile civice locale și pentru regenții spitalelor locale. A fost un pictor olandez al Epocii de Aur care a practicat un realism intim cu o abordare radical liberă. Imaginile sale ilustrează diferitele pături ale societății: banchete sau întâlniri de ofițeri, bresle, consilieri locali de la primari la funcționari, jucători și cântăreți ambulanți, domni, peșteri și eroi de tavernă. În portretele sale de grup, cum ar fi Banchetul ofițerilor Companiei de Miliție Sf. Adrian în 1627 , Hals surprinde fiecare personaj într-un mod diferit. Fețele nu sunt idealizate și se disting clar, personalitățile lor fiind dezvăluite într-o varietate de ipostaze și expresii faciale.

Rembrandt Harmenszoon van Rijn (1606  – 4 octombrie 1669)

Spre deosebire de majoritatea pictorilor olandezi din secolul al XVII-lea, lucrările lui Rembrandt descriu o gamă largă de stiluri și subiecte, de la portrete și autoportrete la peisaje, scene de gen , scene alegorice și istorice, teme biblice și mitologice și studii pe animale. Contribuțiile sale la artă au venit într-o perioadă pe care istoricii o numesc Epoca de Aur olandeză .

În general, este considerat unul dintre cei mai mari artiști vizuali din istoria artei occidentale. Se estimează că Rembrandt a produs un total de aproximativ trei sute de picturi, trei sute de gravuri și două mii de desene.

Paulus Potter( 20 November 1625  – 17 January 1654 )

Paulus Potter  a fost un pictor olandez specializat în animale din peisaje, de obicei cu un punct de vedere scăzut.
Înainte ca Potter să moară de tuberculoză la vârsta de 28 de ani, el a reușit să realizeze aproximativ 100 de tablouri, lucrând continuu.

Dirck Hals  (19 March 1591 – 17 May 1656)

Dirck Hals , născut la Haarlem , a fost un pictor olandez din epoca de aur al scenelor vesele de companie , festivalurilor și sălilor de bal. El a jucat un rol în dezvoltarea acestor tipuri de pictură de gen . A fost oarecum influențat de fratele său mai mare Frans Hals , dar a pictat puține portrete.

Jacob van Ruisdael pe (c. 1629 – 10 Martie 1682)

Prolific și versatil, Ruisdael a descris o mare varietate de subiecte de peisaj. Din 1646 a pictat scene rurale olandeze de o calitate remarcabilă pentru un tânăr. După o călătorie în Germania în 1650, peisajele sale au căpătat un caracter mai eroic. În lucrarea sa târzie, condusă când a trăit și a lucrat în Amsterdam , a adăugat panorame ale orașului și peisaje marine la repertoriul său obișnuit. În acestea, cerul ocupa adesea două treimi din pânză. În total, a produs peste 150 de vederi scandinave cu cascade.

Carel Fabritius  (1622 – 12 Octombrie 1654 )

Deși mai puțin cunoscut decât contemporanii săi olandezi din Epoca de Aur din cauza morții sale tragice și premature, Fabritius a fost un spirit liber de încredere care lucra în tradiția barocului . A lăsat doar un număr mic de portrete și picturi de gen – doar 13 lucrări de artă confirmate – dar acestea dezvăluie că este un artist cu o semnificație istorică nu mică. Într-adevăr, el este considerat cel mai talentat și important elev al lui Rembrandt și, după ce a părăsit conducerea marelui Maestru olandez, a devenit o figură cheie în cadrul școlii din Delft de la mijlocul secolului al XVII-lea; un grup cunoscut în principal pentru vederile sale asupra orașului și a vieții sale de zi cu zi, împreună cu compoziții interioare mai liniștite, mai considerate. La Delft, munca sa a folosit de obicei umbriri delicate cu figuri întunecate pe un fundal deschis. Interesul său pentru legile (și limitele) perspectivei și relațiilor spațiale picturale, între timp, l-au făcut să împărtășească o afinitate cu colegul său artist din Delft, Johannes Vermeer .

Citește acest articol din Guardian

Jan Steen „Sărbătoarea Sfântului Nicolae”,(1665-1668)

Pictura lui Jan Steen, „Sărbătoarea Sfântului Nicolae”, o lucrare din secolul al XVII-lea care surprinde o familie olandeză celebrând Sinterklaas. Pictura, realizată în stilul caracteristic haotic al lui Steen, este analizată în detaliu, evidențiind realismul, simbolismul și comentariul social subtil al artistului asupra societății din acea vreme.

Gabriel Metsu „Old Woman Eating Porridge”(1656)

Chiar și în picturile cu decoruri umile, artiștii olandezi s-au gândit să înfățișeze texturile de suprafață cu mare grijă, scălând adesea obiectele obișnuite cu lumină blândă. Acest tablou atrage atenția asupra diferitelor vase ceramice care înconjoară femeia, precum și asupra hainelor ei de in alb și față de masă. Imaginile de domesticitate modestă au subliniat importanța economiei pentru olandezii protestanți.(MFA Boston)

Old Woman Eating Porridge” a lui Gabriel Metsu este o capodoperă captivantă din Epoca de Aur olandeză, pictată în jurul anului 1657. Acest portret intim al unei femei în vârstă angajată într-un act simplu, de zi cu zi oferă o tapiserie bogată de detalii care invită spectatorii să aprofundeze narațiunea picturii  și simbolismul.
Metsu, cunoscut pentru capacitatea sa de a ridica obișnuitul la extraordinar, a ales un subiect remarcabil de umil pentru acest tablou.  Bătrâna, așezată la o masă simplă, este înfățișată în mijlocul unei mese solitare.  Fața ei ridată, gravată cu liniile timpului, și postura ei obosită transmit un sentiment de demnitate și mulțumire liniștită.
Unul dintre cele mai izbitoare aspecte ale acestei picturi este folosirea magistrală de către Metsu a luminii și umbrelor.  Lumina moale, naturală, care luminează scena creează o atmosferă caldă și primitoare.  Artistul redă cu pricepere texturile diverselor obiecte din tablou, de la suprafața rugoasă a mesei de lemn până la luciul neted al plăcii de cositor și pliurile delicate ale șorțului femeii.
În timp ce această pictură poate părea a fi o simplă scenă de gen, este probabil impregnată cu un simbolism mai profund.  Bolul cu terci, un aliment de bază al vremii, putea reprezenta întreținere și hrană, atât fizică, cât și spirituală.  Singurătatea femeii poate sugera contemplarea sau reflecția asupra trecerii timpului și a sensului vieții.
Compoziția tabloului:  Femeia este poziționată central în cadru, atrăgând privirea privitorului spre ea și subliniindu-i importanța.  Simplitatea fundalului permite figurii să iasă în evidență și ne invită să ne concentrăm asupra detaliilor expresiei ei și asupra obiectelor din jur.
“Old Woman Eating Porridge” oferă o privire fascinantă asupra vieții de zi cu zi a unei femei olandeze din secolul al XVII-lea.  Capacitatea lui Metsu de a surprinde nuanțele emoției umane și frumusețea obișnuitului face din această pictură o operă de artă atemporală.

Gabriël Metsu: „Baker Blowing his Horn„

Această operă de artă, deși prezintă un subiect aparent simplu și cotidian – un patiser care își anunță marfa proaspăt scoasă din cuptor –, ascunde o complexitate și o bogăție de detalii care merită explorate.
Prima întrebare care poate să apară este: de ce un patiser ar trebui să își sufle într-un corn? Răspunsul este simplu: era un obicei comun în acea perioadă. Sunetul cornului anunța clienții că pâinea proaspătă tocmai ieșise din cuptor și îi invita să vină să cumpere. Această practică era atât de răspândită încât a devenit un subiect popular în pictura de gen.
Metsu este renumit pentru măiestria cu care manipula lumina și umbra. În această pictură, lumina naturală cade asupra patiserului și a pâinii, creând un efect cald și invitant. Artistul a reprodus cu acuratețe texturile diferitelor obiecte: rugozitatea coșului cu pâine, strălucirea cornului și detaliile îmbrăcămintei patiserului.

Deși la prima vedere pare o simplă scenă de gen, această pictură poate ascunde semnificații mai profunde. Sunetul cornului poate simboliza vestea bună, sosirea ceva nou și proaspăt. Patiserul, ca furnizor al unui produs de bază, poate fi văzut ca o figură importantă în comunitate.
Compoziția picturii este, de asemenea, remarcabilă. Patiserul este plasat în centrul atenției, iar gestul său de a sufla în corn direcționează privirea spectatorului. Fundalul simplu permite figurii principale să iasă în evidență.
„Un patiser care  suflă în corn„ ne oferă o imagine vie a vieții de zi cu zi într-un oraș olandez din secolul al XVII-lea. Metsu a reușit să capteze atât aspectele comice ale scenei – expresia concentrată a patiserului, sunetul cornului – cât și semnificația socială a gestului său.

Jacob Ochtervelt și „ Begging  Musicians „ -Întâlnire între diferite lumi.

„Begging  Musicians„ este o pânză fascinantă care ne transportă în lumeasecolului al XVII-lea, oferindu-ne o privire profundă asupra inegalităților sociale și a interacțiunilor umane. Operă de artă bogată în detalii și simbolism.
În centrul acestei picturi se află o întâlnire neașteptată: membrii unei familii bogate, aflați în interiorul unei case confortabile, se confruntă cu doi muzicieni cerșetori la ușa lor. Ochtervelt utilizează această scenă pentru a evidenția contrastul dintre cele două lumi: lumea privilegiată a interiorului și lumea săracă a străzii.
Servitoarea și copilul joacă un rol crucial în această interacțiune, acționând ca intermediari între cele două clase sociale. Mama îi arată copilului cum să ofere pomană muzicienilor, subliniind astfel importanța milosteniei și a compasiunii.
Expresiile fețelor personajelor sunt pline de semnificație. Muzicienii par resemnați, dar și plini de speranță, în timp ce membrii familii bogate exprimă o gamă largă de emoții, de la milă până la indiferență.
Ochtervelt include o multitudine de detalii care îmbogățesc semnificația picturii: instrumentele muzicale ale cerșetorilor, hainele elegante ale familiei, obiectele din interiorul casei. Toate aceste elemente contribuie la crearea unei atmosfere realiste și convingătoare.
„Muzicienii Cerșetori” este mai mult decât o simplă reprezentare a unei scene de stradă. Pictura poate fi interpretată fiind o alegorie a inegalităților sociale, a relației dintre bogăție și sărăcie, și a naturii umane în fața suferinței.
Muzica, deși asociată cu bucuria și sărbătoarea, este aici utilizată drept un instrument de supraviețuire pentru cei mai puțin norocoși.
  Ușa reprezintă o barieră fizică și socială între cele două lumi, dar și un punct de contact și de potențială schimbare.
Gestul de a da pomană este prezentat ca fiind o expresie a compasiunii umane și a responsabilității față de cei mai puțin favorizați. Jacob Ochtervelt:

Jacob Ochtervelt:”The Music Lesson” (1671)

Oferă o privire fascinantă în interiorul unei case din secolul al XVII-lea.

ÎnUnul dintre cele mai interesante aspecte ale acestei picturi este inversarea rolurilor tradiționale de gen. O fată tânără, cu un aer de autoritate, ține un violino, un instrument mai des asociat bărbaților, în timp ce un tânăr stă lângă ea, urmărind partitura. Această inversare a rolurilor adaugă o notă de ironie și subliniază emanciparea femeilor într-o societate în care rolurile de gen erau strict definite.
Ochtervelt utilizează lumina într-un mod magistral. Fata este iluminată într-o lumină caldă și difuză, în timp ce tânărul rămâne parțial în umbră. Acest contrast accentuează figura centrală a fetei și creează o atmosferă intimă și concentrată.
Fiecare detaliu din această pictură este încărcat de semnificație:
* Instrumentele muzicale: Violina, partitura și chitara reprezintă nu doar pasiunea pentru muzică, ci și educația și rafinamentul.
* Îmbrăcămintea: Hainele elegante ale celor doi tineri indică apartenența la o clasă socială înstărită.
* Interiorul: Decorul camerei, cu tablouri și obiecte de artă, reflectă interesul pentru cultură și estetică.

„Lecția de Muzică” nu este doar o reprezentație a unei scene muzicale, ci și o fereastră spre viața de zi cu zi a unei familii burgheze din secolul al XVII-lea. Pictura surprinde un moment de intimitate și educație, subliniind importanța muzicii și a artelor în formarea tinerilor.
Ochtervelt a fost puternic influențat de artiști precum Johannes Vermeer, cunoscut pentru utilizarea sa magistrală a luminii. Cu toate acestea, stilul lui Ochtervelt se distinge printr-o anumită vivacitate și printr-o atenție deosebită acordată interacțiunilor dintre personaje.

Bartholomeus van der Helst

Bartholomeus van der Helst (1613 – înmormântat la 16 decembrie 1670) a fost un pictor olandez. Considerat a fi unul dintre cei mai mari portretişti ai Epocii de Aur olandeze , portretele sale elegante i-au câștigat patronajul elitei din Amsterdam, precum și al cercului Stadtholder . Pe lângă portrete, van der Helst a pictat câteva tablouri de gen, precum și câteva scene biblice și subiecte mitologice.(Wikipedia)

Gerrit Dou „Kitchen scene with a woman and a boy with a mousetrap” (c. 1645–1650).

Gerrit Dou (1613, Leiden, 1675, Leiden) a fost un pictor olandez al Epocii de Aur, primul elev al lui Rembrandt.  Cunoscut pentru utilizarea magistrală a culorii în picturile sale.
 
Scena: Interiorul unei camere cu tavan boltit și ferestre arcuite.  O bătrână interesantă, îmbrăcată într-un costum de epocă, stă în fața noastră și curăță morcovi de pe capacul unui butoi.  În dreapta ei se află un băiat cu o capcană de șoareci în mână, pe care o ține până la lumina unei ferestre mari pentru a-l examina pe micuțul captiv.
  Fabricat din ulei pe lemn;  Dimensiuni: Înălțime: 47 cm (18,5 in);  lățime: 36 cm (14,1 in ).

Din 1628 până în 1631 a studiat cu Rembrandt , adoptând alegerea maestrului asupra subiectului și utilizarea de către acesta a impasto-ului , desenului atent și tratarea dramatică a luminii și umbrei – de exemplu, Bătrână cu pălărie de blană (c. 1620–40). După ce Rembrandt a părăsit Leiden în 1631, influența sa asupra lui Dou a slăbit treptat. Dou a continuat să picteze pe lemn la scară mică, deseori încadrându-și lucrările în cutii special făcute, pe care le-a decorat. Portretele din această perioadă au făcut loc predominant  subiectelor de gen domestic , bogate în detalii și accesorii. Culorile lui au devenit mai reci și tehnica sa mai rafinată. Suprafețele netede ca smalț ale lucrărilor sale sunt egalate doar de câțiva pictori contemporani de natură moartă din Țările de Jos din secolul al XVII-lea . Natura moartă în sine a jucat un rol important în opera lui Dou: de exemplu, scenele sale din bucătărie sunt adesea aglomerate cu legume, păsări de curte și ustensile – ca în The Young Mother (1658). Dispozitivul său cel mai caracteristic este „cadru în cadru” pictat, imagini în care privitorul privește printr-o fereastră de piatră într-un interior casnic – de exemplu, Man Smoking a Pipe (c. 1650) și A Poulterer’s Shop (c. 1670). După 1650, a pictat multe scene nocturne luminate la lumina lumânărilor, de exemplu, Școala de noapte (c. 1660–65). Efectele de bijuterie ale lui Dou și stilul său laborios perfecționat au devenit adesea, în mâinile numeroșilor săi adepți, o realizare goală și plictisitoare.

Britanica

Gerrit Dou”The Young Mother” (1658).