Johannes Vermeer: Maestrul Picturii Olandeze

(Octombrie 1632 – 15 Decembrie 1675)

Johannes Vermeer a fost un pictor olandez din secolul al XVII-lea, renumit pentru scenele sale de interior din viața cotidiană a clasei de mijloc. Născut în Delftî în 1632, Vermeer a fost un artist meticulos și lent, producând un număr relativ mic de picturi în timpul vieții sale. Întruchipează, alături de Rembrandt, Epoca de Aur a artelor olandeze. 

Spre deosebire de contemporanul său Rembrandt, celebrat în timpul vieții și figură centrală a unui atelier prolific, Vermeer — cea mai mare vedetă a așa-numitei școli din Delft, orașul în care a trăit toată viața,a realizat două,trei tablouri pe an.

Posesor al unui talent neobișnuit, Vermeer a lăsat posterității un mic, dar prețios set de aproximativ 35 de lucrări răspândite printre muzee și colecționari din întreaga lume.O influență asupra stilului lui Vermeer a exercitat-o cu siguranță și Pieter de Hoch, el însuși autor al unor fine tablouri cu scene din viața zilnică.

Vermeer s-a născut într-o familie din clasa de mijloc, tatăl său fiind un comerciant de artă și hangiu.
S-a căsătorit cu Catharina Bolnes, în anul 1653,care provenea dintr-o familie catolică bogată.

În același an a deschis atelierul și a început să lucreze pentru o mână de colecționari.  Înainte de căsătorie, Vermeer s-a convertit la catolicism, o decizie care a avut un impact asupra vieții și operei sale.
În 1653, Vermeer devine membru al breslei Sfântul Luca, o asociație profesională a pictorilor din Delft.
O mare parte din opera lui Vermeer a fost achiziționată de Pieter van Ruijven, un patron local, ceea ce a contribuit la stabilitatea financiară a artistului, dar a limitat și răspândirea faimei sale.

Criza economică de la 1672  — așa-numitul rampjaar (anul dezastrului) — l-a cufundat în mizerie și a murit ruinat. În acest an a început Războiul Olandez , iar Republica” Cele Șapte Țări de Jos Unite„ a fost atacată de Anglia , Franța și diecezele de Münster și Köln , sub autoritatea lui Christoph Bernhard von Galen și , respectiv , Maximilian Henry al Bavariei .

Stilul artistic:
Maestru al luminii: Vermeer este renumit pentru utilizarea magistrală a luminii în picturile sale, creând o atmosferă calmă și contemplativă,  pictura tonală și utilizarea pigmenților scumpi.”Tiţian al picturii olandeze”

Majoritatea picturilor  sunt scene de interior, înfățișând viața de zi cu zi a oamenilor din clasa de mijloc.

Picturile lui Vermeer sunt remarcabile pentru precizia detaliilor și realismul lor, ceea ce a dus la speculații privind utilizarea de către artist a instrumentelor optice, cum ar fi camera obscură.

Redescoperirea și moștenirea:

După moartea sa, Vermeer a fost aproape uitat timp de două secole.  Redescoperirea sa în secolul al XIX-lea a fost determinată de interesul unor istorici de artă precum Gustav Friedrich Waagen și Théophile Thoré-Bürger, care au recunoscut valoarea operei sale.

Opera lui Vermeer a influențat mulți artiști din secolele XIX și XX, inclusiv Simon Duiker,  Vilhelm Hammershøi și Thomas Wilmer Dewing.
Vermeer și opera sa au fost subiectul unor romane și filme, precum „Fata cu cercel de perlă”(2003),(Girl with a Pearl Earring).

O expoziție recentă la Rijksmuseum din Amsterdam (2023) a reunit un număr record de picturi ale lui Vermeer,   28 din cele 35 de lucrări ale excepționalului (și misteriosului) pictor. Recordul anterior a fost deținut de Galeria Națională de Artă, din New York, care a expus 23 de picturi  în 1995.

Concluzie
Johannes Vermeer rămâne un artist fascinant, a cărui operă continuă să captiveze publicul.  De la scenele sale de interior pline de lumină și detalii meticuloase la povestea redescoperirii sale, Vermeer ne oferă o privire unică asupra vieții și artei din Olanda secolului al XVII-lea.

Johannes Vermeer, „The glass of wine” (1660/1661)

„Paharul de vin” (de asemenea, The Glass of Wine sau Lady and Gentleman Drinking Wine este o pictură în ulei pe pânză. Se află în Gemäldegalerie, Berlin.
Lucrarea conține convențiile picturii de gen ale Școlii Delft dezvoltate de Pieter de Hooch la sfârșitul anilor 1650. Conține figuri situate într-un interior luminos și spațios, în timp ce spațiul său arhitectural este foarte definit. Persoanele sunt așezate mai degrabă pe mijloc decât pe primul plan obișnuit.

Tabloul înfățișează o scenă a unui bărbat și a unei femei care stau la o masă într-o cameră.  Bărbatul poartă o pălărie neagră și o mantie verde, în timp ce femeia poartă o basma albă și o rochie roșie.  Masa este acoperită cu o față de masă cu model și pe ea este un ulcior cu vin.  Camera este slab luminată, iar în fundal este o fereastră.  Pictura se caracterizează prin iluminarea sa slabă, detaliile realiste și atmosfera liniștită.  Este considerată una dintre cele mai faimoase lucrări ale lui Vermeer.

Tabloul, „Tânără cu ulcior de apă”, înfățișează o tânără într-o rochie albastră și o basma albă, turnând apă dintr-un ulcior într-un vas pe o masă.  Ea stă lângă o fereastră cu geam de sticlă cu plumb.  Camera este mobilată slab, cu o față de masă roșie pe masă și o hartă atârnată pe perete.  Expresia femeii este calmă și senină, iar tonul general al tabloului este liniștit și contemplativ.  Pictura este considerată una dintre cele mai faimoase și îndrăgite lucrări ale lui Vermeer.  Este un exemplu clasic de pictură olandeză din Epoca de Aur, caracterizată prin realism, atenție la detalii și reprezentarea vieții de zi cu zi.

La mijlocul veacului al XVII-lea, societatea olandeză întreținea obiceiul vizitării atelierelor de artiști, de regulă în grup, ca o formă de exersare a artei conversației, de cultivare estetică și, în general, ca un ritual de civilitate. La rândul lor, artiștii care participau la acest ceremonial (cu mize lucrative) aveau grijă să expună un tablou suficient de spectaculos încât să dea măsura artei lor. Johannes Vermeer (1632–75), cel mai faimos pictor din Delft, a primit cel puțin trei asemenea vizite.( Cosmin Ungureanu , curator de artă europeană.Syntoptic.ro)

Tabloul „Femeie care scrie o scrisoare, cu servitoarea ei” de Johannes Vermeer înfățișează două femei într-o cameră.  Femeia din stânga stă lângă o fereastră, privind afară.  Poartă o rochie gri și o cearcă albastră.  Femeia din dreapta stă la o masă și scrie o scrisoare.  Ea poartă o șapcă albă și o bluză albă.  Camera este iluminată de o singură fereastră, iar lumina cade asupra femeii care scrie, creând un sentiment de intimitate și concentrare.  Pictura se caracterizează prin utilizarea semnăturii lui Vermeer a luminii și umbrelor, precum și prin atenția sa meticuloasă la detalii.  Pictura este considerată una dintre cele mai importante lucrări ale lui Vermeer și este un exemplu clasic de pictură olandeză a Epocii de Aur.

„A Girl Asleep” de Vermeer este un tablou captivant care invită privitorii într-un moment de domesticitate intimă.  Tânăra, probabil o servitoare, este înfățișată într-o stare de somn liniștit, cu capul sprijinit pe braț, în timp ce se sprijină de o masă.  Poziția ei relaxată și expresia blândă creează un sentiment de liniște, contrastând cu detaliile subtile care sugerează o narațiune mai complexă.
Compoziția este aranjată cu măiestrie, figura ocupând spațiul central și atrăgând privirea către trăsăturile ei delicate.  Lumina moale care luminează scena aruncă umbre blânde, subliniind tridimensionalitatea obiectelor și creând un sentiment de profunzime.  Atenția meticuloasă a artistului pentru detalii este evidentă în redarea îmbrăcămintei femeii, modelele complicate ale feței de masă și reprezentarea realistă a paharului de vin și a ulciorului.
Analiza cu raze X a dezvăluit că Vermeer a inclus inițial un bărbat care stătea în prag și un câine în colțul din dreapta jos al picturii.  Cu toate acestea, a ales să îndepărteze aceste elemente, lăsând privitorul să se concentreze doar asupra femeii adormite.  Această decizie intensifică sentimentul de singurătate și invită la speculații despre circumstanțele din jurul somnului ei.
„A Girl Asleep” este o dovadă a măiestriei lui Vermeer asupra luminii, culorii și compoziției.  Este o capodoperă atemporală care continuă să captiveze spectatorii cu frumusețea, misterul și atractivitatea sa de durată.

„Femeia cu colier de perle” de Johannes Vermeer este un portret captivant pictat în jurul anului 1664, găzduit în prezent în Gemäldegalerie din Berlin, Germania.  Această lucrare de artă prezintă stilul semnăturii lui Vermeer de detalii meticuloase și utilizarea magistrală a luminii.
Tabloul înfățișează o tânără, probabil din clasa superioară, împodobită cu un colier de perle și cercei.  Se imbraca singura, cu o panglica galbena in mana si alta legata in par.  Privirea femeii este îndreptată către privitor, creând un sentiment de intimitate și invitându-ne în momentul ei privat.
Atenția lui Vermeer pentru detalii este evidentă în redarea complicată a îmbrăcămintei femeii, textura țesăturii și pliurile delicate ale draperiei.  Interacțiunea dintre lumini și umbre este deosebit de izbitoare, sursa de lumină aparent venind de la o fereastră din stânga, luminând chipul femeii și obiectele din cameră.
Includerea unui borcan din porțelan chinezesc pe fundal adaugă o notă de exotism și sugerează gustul rafinat al femeii.  Suprafața reflectorizantă a borcanului îmbunătățește și mai mult jocul de lumină și creează un sentiment de profunzime în compoziție.
„Femeia cu colier de perle” este considerată una dintre cele mai frumoase lucrări ale lui Vermeer și este o dovadă a priceperii sale ca pictor.  Frumusețea atemporală a picturii și expresia enigmatică a femeii continuă să captiveze privitorii secole mai târziu.

„Fata întreruptă la muzica ei” a lui Vermeer este o scenă captivantă a intimității domestice, pictată cu detalii meticuloase semnături ale artistului și lumină moale și difuză.  Tabloul înfățișează o tânără cântând la clavecin, întreruptă momentan de un domn care a intrat în cameră.
Expresia concentrată a femeii și atingerea delicată a degetelor ei pe taste transmit angajamentul ei profund cu muzica.  Domnul, care stă în prag, pare să-i fi atras atenția, creând un sentiment de anticipare și o narațiune subtilă în cadrul scenei.
Folosirea magistrală de către Vermeer a luminii și umbrei adaugă profunzime și atmosferă picturii.  Lumina care curge prin fereastră luminează chipul femeii și instrumentul, în timp ce aruncă umbre blânde pe pereți și podea.  Culorile și texturile bogate ale țesăturilor și detaliile complicate ale mobilierului camerei sporesc și mai mult bogăția vizuală a compoziției.
Cadrul intim al picturii și interacțiunea delicată dintre cele două figuri invită spectatorii să contemple emoțiile nerostite și potențialele nuanțe romantice ale scenei.  Este o dovadă a capacității lui Vermeer de a surprinde frumusețea liniștită a vieții de zi cu zi și de a o ridica la tărâmul artei.